|
|
Prima prioritate, cand am ajuns la spital, a fost sa-l caut pe Carlisle. M-am grabit prin usile automate, dar nu puteam sa uit de Bella asa ca ascultam in acelasi timp si gandurile paramedicilor.
A fost usor sa gasesc mintea familiara a tatalui meu. Era in biroul lui mic, singur – a doua coincidenta norocoasa pe ziua de azi.
- Carlisle.
M-a auzit apropiindu-ma, si se panica imediat ce-mi vazu chipul. S-a ridicat in picioare, albindu-se. S-a aplecat peste biroul lui ordonat din lemn.
Edward, doar nu ai...
- Nu, nu, nu e asta.
A tras aer adanc in piept.
Bineinteles ca nu. Imi pare rau ca m-am gandit la asta. Ochii tai, desigur, ar fi trebuit sa-mi dau seama...
Observa cu usurare ochii mei care erau inca aurii.
- E ranita, totusi, Carlisle, probabil nu grav dar...
- Ce s-a intamplat ?
- Un accident stupid de masina. A fost la locul si momentul nepotrivit. Dar n-am putut sa stau pur si simplu acolo, sa o zdrobeasca...
Incepe de la inceput, nu inteleg.Cum ai fost implicat ?
- O dubita a alunecat pe gheata, am soptit.
M-am uitat fix la peretele din spatele lui in timp ce vorbeam. In loc de multimea de diplome inramate, el avea doar un singur tablou in ulei, unul din favoritele lui, un Hassam nedescoperit.
- Ea era in drum. Alice a avut o viziune, dar n-am avut timp sa fac altceva inafara de a alerga acolo s-o imping la o parte. Nimeni n-a observat...inafara de ea. A trebuit si sa opresc dubita, dar din nou nimeni n-a observat...inafara de ea. Imi...imi pare rau Carlisle. N-am vrut sa ne pun in pericol.
A inconjurat biroul si si-a pus mana pe umarul meu.
Ai facut ceea ce trebuia.Si nu cred ca a fost usor pentru tine.Sunt mandru de tine, Edward.
M-am putut uita in ochii lui atunci.
- Ea stie ca e ceva ...in neregula cu mine.
- Nu conteaza.Daca trebuie sa plecam, plecam.Ce ti-a spus ?
Am clatinat din cap , cu frustrare.
- Nimic inca.
Inca ?
- A fost de acord cu versiunea mea , dar asteapta o explicatie.
Se incrunta, meditand la asta.
- S-a lovit la cap...de fapt eu am lovit-o, am continuat repede. Am izbit-o de pamant destul de tare. Pare in regula dar...Nu cred ca va fi greu sa discreditam versiunea ei.
M-am simtit ca un ticalos spunand cuvintele astea.Carlisle a auzit neplacerea din vocea mea.
Poate n-o sa fie necesar.Hai sa vedem ce se intampla, da ?Se pare ca am un pacient de examinat.
- Te rog, am spus.Sunt atat de ingrijorat ca am ranit-o.
Expresia lui Carlisle se lumina.Isi netezi parul deschis la culoare, doar cu cateva nuante mai deschis decat ochii lui, si rase.
A fost o zi interesanta pentru tine, nu-i asa ?
In mintea lui puteam sa vad ironia, si era foarte amuzant, cel putin pentru el. Ce schimbare de roluri. Undeva in timpul secundei in care m-am repezit in parcarea inghetata, ma transformasem din ucigas in protector.
Am ras cu el, amintindu-mi cat de convins fusesem ca Bella nu o sa aiba niciodata nevoie de mai multa protectie in fata vreunei amenintari, decat avea nevoie in fatza mea. Era ceva aspru in rasul meu, pentru ca stiam ca teoria era inca valabila.
***
Am asteptat singur in biroul lui Carlisle, una din cele mai lungi ore pe care le-am trait, ascultand spitalul plin de ganduri.
Tyler Crowl, soferul dubitei, parea ranit mai grav decat Bella, iar atentia se indrepta asupra lui in timp ce ea astepta sa fie radiografiata .Carlisle ramasese in umbra, avand incredere in diagnisticul paramedicilor ca fata era ranita usor. Asta ma nelinistea, dar stiam ca are dreptate.Cu o singura privire asupra lui Carlisle, ea si-ar fi amintit imediat de mine si de faptul ca era ceva in neregula cu familia mea. Si asta i-ar fi dat drumul la gura.
Cu siguranta avea un partener dornic de conversatie. Tyler era macinat de vinovatie din cauza ca aproape o omorase, si vorbea intruna despre asta.Am vazut expresia chipului ei, prin ochii lui, si era clar ca isi dorea ca el sa taca. El nu putea sa vada asta ?
A fost un moment incordat pentru mine can Tyler a intrebat-o cum se daduse din calea masinii.
Am asteptat, fara sa respir, in timp ce ea ezita.
- Hm..., a auzit-o el spunand.
A facut o pauza atat de lunga inca Tyler s-a intrebat daca intrebarea lui a nedumerit-o. Intr-un final, a continuat :
- Edward m-a impins la o parte.
Am rasuflat usurat. Si apoi respiratia mi s-a accelerat. N-o mai auzisem spunandu-mi numele pana acum Imi placea cum suna, chiar daca auzit prin gandurile lui Tyler.Vroiam sa o aud eu insumi...
- Edward Cullen, spuse ea pentru ca Tyler nu intelesese ce vroia sa spuna.
M-am trezit langa usa, cu mana pe clanta. Dorinta de a o vedea era din ce in ce mai puternica. A trebuit sa-mi reamintesc ca am nevoie de precautie.
- Statea chiar langa mine.
- Cullen ? Hm, ce ciudat.Nu l-am vazut.Puteam sa jur ca... Wow, s-a intamplat atat de repede, cred.El e ok ?
- Cred ca da.E pe aici pe undeva, dar nu l-au obligat sa vina aici pe targa.
Am vazut privirea ei ganditoare, suspiciunea ingustandu-i ochii, dar Tyler nu observa aceste mici schimbari.
E draguta, se gandea el, aproape surprins. Chiar si asa ravasita. Nu e genul meu obisnuit dar...Ar trebui s-o invit undeva.... Sa ma revansez pentru azi...
Eram deja pe hol, la jumatatea drumului spre sala de urgente, fara sa ma gandesc o secunda la ce faceam.Din fericire, o asistenta a intrat in incapere inainte s-o fac eu, si am vazut ca era randul Bellei la radiografie. M-am sprijinit de perete, intr-un colt intunecat, si am incercat sa-mi revin.
Nu conta ca Tyler o considera draguta. Oricine putea observa asta. Nu exista nici un motiv sa ma simt...cum ma simteam ?Deranjat ? Sau enervat era mai aproape de adevar ? Nu avea nici un sens.
Am stat unde eram cat am putut de mult, dar m-a coplesit nerabdarea si m-am dus spre sala de radiografie. Fusese deja mutata inapoi la urgente, dar am putut sa trag cu ochiul la radiografiile ei cand asistenta nu era atenta. M-am simtit mai calm dupa ce m-am uitat. Capul ei era in regula. N-o ranisem.
Carlisle m-a prins acolo.
Arati mai bine, comenta el.
Am privit inainte. Nu eram singuri, holurile erau pline de doctori si vizitatori.
A, da. Puse radiografiile ei in lumina, dar eu nu aveam nevoie sa ma mai uit o data. Vad ca e perfect in regula. Bravo, Edward.
Aprobarea tatalui meu a creat in mine niste sentimente amestecate. As fi fost multumit, dar stiam ca nu va fi de acord cu ceea ce vroiam sa fac acum. Cel putin, nu daca mi-ar fi stiut adevaratele motivatii.
- Cred ca o sa ma duc sa vorbesc cu ea inainte sa te vada pe tine, am murmurat. Sa ma comport normal, ca si cum nu s-a intamplat nimic. Sa netezesc lucrurile...
Toate astea sunt motive rezonabile.
Carlisle a dat din cap absent, inca uitandu-se la radiografii.
_______________________________________
|
|
